Cum sunt datori a se pregăti creștinii pentru împărtășanie

Împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui Hristos, constituie momentul culminat al vieții de credință a creștinului ortodox, momentul unirii tainice cu Însuși Dumnezeul întrupat și izvorul vieții veșnice. Dintotdeauna, chemând la Împărtășire, Biserica a pus în fața credincioșilor avertismentul dat de Sf. Apostol Pavel: Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.[1] Având în minte acest îndemn Biserica s-a îngrijit să educe pe credincioși să își agonisească o stare potrivită, sufletească și trupească, pentru a nu cădea sub osânda împărtășirii cu nevrednicie.

„Mai întâi trebuie să ştim că pregătirea noastră pentru Sfânta Împărtăşanie este îndoită, adică trupească şi sufletească. Cea trupească constă în post, înfrînare de la poftele trupeşti, priveghere, plecări de genunchi şi alte osteneli prin care să se curățe şi să se uşureze trupul de cele care îl îngreunează; îl aprind şi îl spurcă. Pregătirea sufletească cuprinde: spovedanie curată la duhovnic, citirea pravilei (adică a rugăciunilor după rânduiala din Ceaslov) şi a altor rugăciuni făcute cu frică de Dumnezeu, cu luare aminte şi cu umilinţă. Apoi cel ce se împărtăşeşte trebuie să nu fie certat cu nimeni, să nu poarte mânie împotriva cuiva, să ierte tuturor celor ce i-au greşit cu ceva, aducându-şi aminte de cuvintele Mântuitorului, Care zice: De veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru Cel din ceruri vă va ierta vouă greşelile voastre. De asemenea, să se silească după putere ca să nu aibă nimeni ceva asupra sa.”[2]

Astfel, mai înainte, credincioșii trebuie „să se ferească cu grijă de faptele care împiedică împărtăşirea cu Preacuratele Taine. Iar piedicile cele mai mari sunt acestea: aflarea lor sub blestem, sau de se vor găsi opriţi de Biserică, sau afurisiţi de arhiereu, sau de vor fi săvârşit vreun păcat de moarte.” [3]

Păcatele de moarte sunt acestea:

1. Trufia / mândria;
2. iubirea de bani;
3. desfrânarea;
4. mânia;
5. lăcomia;
6. invidia / zavistia;
7. lenevia spre faptele cele bune.[4]

Inainte de împărtășire, este necesar să fie primită dezlegarea dată de duhovnic în Taina Spovedaniei și implinirea canonului. Povățuirile Liturghierului avertiezează:

„dacă mireanul, fiind oprit de la împărtășanie de arhiereu sau de preotul duhovnic și nu va ţine seamă, și la alt duhovnic mergând, fără a lua iertare şi dezlegare de la duhovnicul pe care l-a oprit mai înainte şi ar îndrăzni a se împărtăşi cu Preacuratele Taine ale Trupului şi Sângelui lui Iisus Hristos, ca un ucigaş se va osândi.[5]

Alte situații care opresc de la împărtășire:

• Cea dintâi este supărarea pe care o aduc gândurile cele de multe feluri, pe care trebuie să le îndepărtăm prin rugăciunea cea fierbinte şi prin gândul la Patimile Domnului.
• A doua este mâhnirea şi trândăvia, care, cu deşteptarea, cu privegherea şi cu împuţinarea somnului, de asemenea se înlătură.
• A treia este tulburarea sau zburdarea trupească, care se face în vis şi care, dacă se va întâmpla, să nu îndrăznească a se impărtăși. Iar dacă el singur a dat motiv

acestei piedici, cu vorbele sau cu gândurile cele necurate de cu seară, sau cu mâncare şi cu băutură, sau cu lungimea somnului, nicidecum să nu îndrăznească a se împărtăși până ce nu se va mărturisi la preotul duhovnic şi va lua de la dânsul canon şi dezlegare.

• A patra piedică la vrednica împărtăşire cu Sfintele Taine este şi aceasta: de a ocărât creștinul pe cineva şi l-a amărât sau l-a nedreptăţit şi ştie că acela este mânios şi supărat pe el; sau dacă el însuşi, fiind nedreptăţit sau supărat de cineva, ține mânie şi se supără, să nu îndrăznească a se împărtăși ci, mergând mai înainte, după porunca Domnului, să se îm­pace cu fratele său şi aşa să impărtășească.

Canonul ce trebuie citit înainte de împărtășanie.

În fiecare zi creștinul este dator a rosti  Rugăciunile de dimineață  și cele de seară. În ziua de dinaintea impărtășirii se civine a citi următoarele rugăciuni:

• Canonul de pocăință Către Mântuitorul Iisus Hristos,
• Canonul de pocăință către îngerul păzitor;
• Paraclisul Maicii Domnului
• Canonul Împărtășaniei.

In dimineața zilei in care se va impărtăși înainte de a merge la biserică, după Rugăciunea de dimineață se va citi:

• Canonul de pocăință către toți sfinții;
• Cele 12 rugăciuni înainte de impărtășanie.

Pregătirea trupească.

Pentru participarea la Sfânta Liturghie și împărtășire, preotul şi credincioșii sunt

datori a fi curaţi, atât cu sufletul cât şi cu trupul, să poarte haine curate și ingrijite.          Datoria creștinului este să postească in toate zilele de miercuri și vineri de peste an (afară de cele insemnate in calendar cu harți) iar în ziua de inainte de impărtășanie să se ferească a consuma carne.

De asemenea  se cuvine a se înfrâna de la mâncare şi băutură şi, chiar dacă va gusta ceva, să guste puţin şi numai înainte de miezul nopţii.

Sf. Teofan Zăvorâtul compară postul de dinaintea Impărtășirii cu perioada de infrînare a bolnavului înainte de un tratament important:

„Este nevoie să ne pregătim şi noi pentru acest tratament – şi pe cât e sufletul mai presus de trup, pe atâta şi grija noastră pentru tratamentul lui trebuie să fie mai puternică şi mai lucrătoare decât la bolnavii amintiţi. (...)

În post să ne ostenim pentru curăţirea conştiinţei şi îndreptarea vieţii noastre – iar întrucât reuşita acestor osteneli depinde de înmuierea inimii prin străpungere, iată că Sfânta Biserică ne pregăteşte din vreme pentru simţământul acesta şi vrea prin felurite mijloace să îl stârnească şi să îl întărească în noi.”[6]

Creștinii căsătoriți, sunt datori a trăi în curăţie trupească măcar două zile mai înainte de a se împărtăși, precum şi în ziua în care se împărtășesc.

          După Sfânta Împărtășanie, „credincioșii trăiesc liniștea de a fi iertați de Dumnezeu, bucuria de a simți pe Hristos în ei, de a nu mai fi închiși într-o viață pur pământească. Au bucuria de a se simți împăcați cu toți oamenii, de a-i înțelege și iubi pe toți. Ea este de fapt o arvună a bucuriei cerești, când fiecare va fi ca un frate al tuturor și ca un fiu iubit al Tatălui Ceresc și frate iubit al lui Hristos.”[7]

          Sfântul Ioan Gură de Aur insistă asupra faptului că, aşa cum ne străduim a ne pregăti pentru împărtăşire, tot aşa trebuie să fim atenţi cu cele pe care le facem după primirea acestui mare dar: „În adevăr, iubiţilor, că trebuie de a fi cineva cu trezire în amândouă cazurile, dar mai ales după ce a primit pre Mire: mai înainte de împărtăşire, pentru ca să fie vrednic de a-L primi, iară după împărtăşire, pentru ca să nu se arate nevrednic de sfintele ce a primit. Dară ce? Oare trebuie a posti după împărtăşire? Eu nu spun aceasta, şi nici nu silesc pe nimeni. Este bine de a face şi aceasta, însă eu nu silesc pe nimeni, ci sfătuiesc de a nu se dezmierda cineva cu îmbuibările”.[8]