Adâncă taină a iconomiei dumnezeiești! Hristos leagă viața veșnică de capacitatea noastră de a ne accepta unii pe alții.Dacă vom reuși să le iertăm micile greșeli semenilor noștri, Dumnezeu ne va ierta grelele datorii pe care le avem în fața Lui.
În evanghelia de astăzi se pune problema relațiilor dintre oameni: de câte ori voi ierta pe fratele meu? La această întrebare a lui Petru, Iisus înmulțește cu șaptezeci numărul maxim al răbdării lui Petru (și a oamenilor în general). Apoi pentru a nu lăsa loc nici unei confuzii își completează / exemplifică răspunsul cu pilda datornicului nemilostiv.
Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.
Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?
Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre. (Matei 18, 23-35).
Primul lucru care iese in evidență este dimensiunea uriașă a datoriei. Conform Bibliei, editată de Sf. Sinod al BOR, București 1982, pag. 1414, un talant de argint echivala cu 43,620 kg argint iar un dinar cu 4,50 gr. argint. Era deci o datorie de 436 200 kg argint în balanță cu numai 450 gr argint cat cântăreau cei 100 de dinari.
Aici împăratul simbolizează pe Dumnezeu Judecătorul iar slujitorii – umanitatea. Pilda arată ca multă vreme omul se bucură de darurile Lui Dumnezeu dar vine și vremea scadentei când este tras la răspundere pentru modul in care s-a folosit de cele primite. In momentul cercetării, surprinzător, nu numai bunurile datornicului ci și familia lui devine mijloace de plată a datoriei. Nu ne spune pilda dacă familia slujitorului datornic avea sau nu vină dar putem deduce faptul ca familia beneficiase de împrumut iar acum trebuie sa plătească.
Duhovnicește înțelegem că familia aceluia îl motivase să păcătuiască devenind complice la păcatul lui. Aceasta este o mustrare și un avertisment adus celor care folosesc familia drept motiv pentru păcatele lor. Să ne amintim de pilda celor chemați la cină (Luca 14, 16- 24) că nici cei care cumpăraseră proprietăți și nici cel care se căsătorie nu a fost iertat pentru refuzul de a participa la cina Împăratului. Cei care își idolatrizează familia sau ocupațiile socotindu-le mai importante decât ascultarea de Legea Lui Hristos, vor fi despărțiți de acestea și nu le va fi acceptată scuza că s-au ocupat de familie sau de treburile acestei lumi.
Înfricoșat de această perspectivă, datornicul cade in genunchi și face o mică rugăciune și promisiune: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.(Matei 18, 26). Milostivindu-se de el, Stăpânul îl iartă. Nu a luat in seamă cuvintele lui care nu aveau acoperire – cum ar fi putut să-și plătească datoria? – ci a privit la durerea și frica lui și milostivindu-se, l-a eliberat.
Scăpat de asemenea greutate, ne-am fi așteptat ca blândețea și mila împăratului să îl schimbe pe cel iertat. Dar nu este așa. Întâlnindu-se cu un slujitor ca și el, dar care îi datora o mică sumă – 100 dinari – datornicul iertat devine violent, își cere cu mânie și asprime datoria, este surd la rugămințile aceluia, împietrit la durerea lui și refuzându-i o amânare a datoriei, îl aruncă în temniță.
Înfricoșătoare priveliște! Păcătosul iertat, își închide inima față de semenul său și – deși el însuși păcătos – are puterea de a arunca in închisoare pe unul care îi greșise! Adâncă taină a iconomiei dumnezeiești! Hristos leagă viața veșnică de capacitatea noastră de a ne accepta unii pe alții. Altfel spus, dacă vom reuși să le iertăm micile greșeli semenilor noștri, Dumnezeu ne va ierta grelele datorii pe care le avem în fața Lui. Trebuie să ne ferim cu cea mai mare grijă să greșim față de cineva, iar dacă am căzut, să ne străduim să ne eliberăm de datorie urmând indemnului lui Iisus : „Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.”(Matei 5, 25).
Dar răul nu poate rămâne ascuns. Stăpânul află despre comportarea celui pe care îl iertase și îl cheamă la o nouă cercetare. De data aceasta însă Stăpânul este mânios. Nu se mâniase când se văzuse păgubit de o sumă atât de mare. Mânia i-a fost stârnită de răutatea slujitorului care acum este pus singur să sufere consecințele comportamentului său. Pedeapsa este mult mai grea. Este dat pe mâna chinuitorilor până ce își va plăti datoria.
Hristos a pus mântuirea fiecărui creștin în mâinile lui. Ne oferă șansa de a ne plăti păcatele noastre cu iertarea acordată celor ce ne greșesc. De aceea o conviețuire armonioasă și conformă poruncilor evanghelice a creștinilor este calea cea mai ușoară a dobândirii fericirii veșnice.
Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. (Luca 6, 37) iată regula de aur care trebuie să conducă viața oricărui creștin.
